Programul funcționează în primul rând datorită celor care au alergat pentru el la Maratonul Internațional Sibiu, și a celor care au pus contribuit în orice fel la clădirea acestui cămin pentru copiii din Gușterița.

Cei care adminstrează Șura Culturală Gușterița, în frunte cu preotul paroh Alexandru Ioniță, le mulțumesc tuturor elor care s-au implicat în realizarea proiectului „Șura dă Aripi”.

„Programul Șura dă Aripi a demarat acum două săptămâni și funcționează, datorită vouă, tuturor celor ce ați alergat la Maratonul Internațional Sibiu și ați pus umărul la clădirea acestui cămin pentru copii în Gușterița in orice fel. Vă invităm să treceți pe la noi să ne vizitați, poate chiar să dați o mână de ajutor doamnei pedagog, care zilnic coordonează copiii, sau să oferiți o masă caldă copiilor participanți la program! Ori o gustare. Este foarte, foarte, binevenită, din câte vedem în primele două săptămâni” au transmis cei de la Șura Culturală Gușterița.

Articol apărut in ziarul Mesagerul de Sibiu, il poti citi integral aici.

Articolul Programul de After School de la Șura Culturală Gușterița funcționează datorită oamenilor inimoși ai Sibiului apare prima dată în Șura Culturală.

„Șura dă aripi” este cel mai nou și ambițios proiect al părintelui Alexandru Ioniță. A luptat alături de alți aproximativ 200 de alergători și de donatori ca la Maratonul Internațional Sibiu 2022 să strângă banii necesari pentru un after school dedicat copiilor din familiile vulnerabile ale cartierului Gușterița. A reușit, iar de la începutul acestui an școlar 15 copii de la clasa I și până la clasa a VI-a, care merg la școala din cartier, vin la after school-ul de la Șura Culturală Gușterița pentru a-și face temele, pentru a avea parte de o masă cladă și de diferite activități sub atenta supraveghere și dragoste a unui psihopedagog. Startul a fost dat, însă este nevoie de sprijin pe termen lung pentru ca acești copii să aibă parte, o jumătate de zi, de un mediu cald, luminos și educativ. Turnul Sfatului a adoptat la distanță primul copil și îi va plăti aceste activități pe perioada anului școlar. Mai sunt 14 copii.

Orice iubitor de bine sau de frumos a auzit măcar o dată numele părintelui Alexandru Ioniță. Este acel preot care a ajuns Paroh la Biserica din Gușterița, un cartier cu familii nevoiașe, multe dintre ele chiar la limita supraviețuirii. Este acel preot, cumva altfel, ce a creat, într-o margine de Sibiu, Șura Culturală, un loc în care se adună tineri, vârstnici și copii pentru a sărbători frumosul și arta și care mai are grijă de copiii nevoiași ai cartierului. Ei bine, acest preot a mers mai departe în curajul său de a face bine pe un drum anevoios și plin de obstacole. A început să viseze la „Șura dă aripi” un after school care, pe perioada unui an școlar să le ofere micilor școlari un loc primitor și luminos, în care să mănânce și să-și facă temele și să se joace cu rost. Un pedagog plin de dragoste și abnegație s-a angajat să îi îndrume pe o cale cu multe șanse. Acestui vis i s-au mai alăturat 147 de alergători și mulți donatori, astfel că, după Maratonul Internațional Sibiu, visul s-a transformat într-un proiect care a strâns 22.000 de lei, iar startul a fost dat în toamna aceasta, odată cu începerea școlii.

„După un an de activități pentru toată lumea și bineînțeles țintit și pe copiii care sunt astăzi în after school ne-am dat seama că nu este de ajuns o oră sau două pe săptămână petrecute cu acești copii pe care îi avem acum în program. Am făcut tot efortul posibil să punem pe picioare un loc unde copiii să vină și să stea zilnic, să primească o masă caldă la amiază și ajutor la teme. Am avut curaj să începem în toamna asta, pentru că am alergat la maraton cu proiectul Șura dă Aripi – așa l-am numit – și mă bucur că este un proiect pe care parohia nu ar fi putut să-l susțină, dar cu ajutorul celor 147 de alergători și al donatorilor care au contribuit atunci am putut începe”, spune părintele Ioniță.

Banii de la maraton nu ajung pentru un an școlar
Parohia din Gușterița pare să vegheze asupra Sibiului, de undeva de pe o colină a orașului. Într-o zi cu vânt care a decis să facă frunzele copacilor să vorbească, părintele este în spatele bisericii înconjurat de 13 din cei 15 copii care fac parte din programul „Șura dă aripi”. Orice străin care îi vizitează va primi, cu siguranță, o îmbrățișare caldă și sinceră de la acești micuți. Este ca și cum și-ar completa energia cu căldura unor brațe, fie ele și necunoscute. Ochișorii lor sunt plini de bucurie, semn că sunt bine și, cel puțin în acea clipă, sunt fericiți. Pentru ei luptă părintele și pentru ei va lupta orice om cu suflet care îi vede și îi simte. Banii strânși la maraton vor ajunge doar o perioadă de timp, din păcate nu foarte lungă.

„Cu cei 22.000 de lei strânși la maraton cheltuim în primul rând pe salariul doamnei psihopedagog Marinela Ignat, care a lăsat alt job și a venit aici pentru acești copii, și pe mâncare. Cele două cheltuieli ajung lejer undeva la 2.000 de euro pe lună. 1.000 de euro mâncarea și 1.000 de euro pedagogul cu toate taxele care dublează cheltuielile, pentru că este angajată cu acte în regulă. Din păcate, aceste sume vor consuma deja în iarnă banii strânși pentru after school și suntem în situația de a munci continuu pentru a găsi resurse să mergem mai departe. În mod normal aici copiii stau patru ore și sunt 15 în total. Sunt copii din cartierul Record cum se cheamă acum și provin din familii defavorizate. Principalul criteriu este ca acești copii să meargă la școală. Noi ținem legătura cu școala de unde vin copiii și cei de acolo mă informează când unul dintre ei lipsește de la școală sau are prea multe absențe. În acest caz nici noi nu-l mai putem primi, pentru că, primul nostru obiectiv este să-i școlarizăm. Cei mai mici sunt în clasa I, iar în clasa a VI-a sunt cei mai mari. Ne dorim tare mult să ținem programul acesta cât de mult putem, să-i creștem aici o perioadă mai lungă, să se vadă după câțiva ani ceva după noi”, mai spune preotul.

Adoptă un copil de la distanță

Copiii au intrat între timp în sala în care se desfășoară activitățile de la after school, iar cuvintele părintelui sunt la fel de calde și melodioase ca și valsul pus de Marinela, pentru ca cei mici să danseze și să se învârtă veseli printre puținele jucării din sală.

„În primele zile în care au venit aici erau foarte timizi, erau contrariați, nu știau exact ce se întâmplă. Acum și-au dat drumul și se simt foarte bine și este un loc foarte bun pentru ei. Le știu fiecăruia casa și familia. De exemplu cei mai mulți nu au acasă o masă și un scaun unde să stea și să-și facă temele. Acesta este și motivul pentru care nu au obiceiul să-și facă temele și aici au un spațiu confortabil, luminos și o doamnă chiar dăruită. Postul ei a fost scos la concurs și au aplicat trei persoane dintre care am ales-o pe d-na Ignat pentru că este un voluntar mai vechi la Șura Culturală, are pregătirea necesară, este psihopedagog cu diplomă, și a făcut un pas riscant pentru că a lăsat un serviciu sigur, full time și a venit aici cu dorința să facă asta, să pună umărul la proiectul educațional, iar faptul că locuiește în Gușterița este un plus”, spune părintele Ioniță.

Îi cuprinde pe toți cu privirea lui caldă. O fetiță energică cu părul lung, negru și ondulat, ochișori ca tăciunele, ce poartă un costum tradițional țigănesc îi șoptește ceva la ureche unei alte fetițe la fel de brunetă, dar tunsă scurt.

„O vedeți”, întreabă părintele. „Mama ei a venit la mine și mi-a spus așa frumos: Părinte, eu nu știu să citesc sau să scriu, dar pentru ea vreau mai mult. Vă rog luați-o în program”.

S-a tot gândit cum să facă să ducă acest program până la capăt și până la urmă i-a venit o idee.

„Am ajuns la concluzia că cea mai bună metodă pentru a-i ajuta pe acești copii pe termen lung este adopția de la distanță. Adică, pe perioada unui an școlar, acelui copil să i se plătească acest program.”

Părintele spune că 150 de euro pe lună sunt suficienți pentru a acoperi mâncarea copilului și salariul pedagogului. Această sumă este socotită fără cheltuielile de întreținere, utilități (gaz, curent, apă etc).

De ce i-a ales pedagogul pe acești copii
Părintele i-a luat pe copii și a ieșit din nou afară pentru ca Marinela să povestească de ce a ales să renunțe la un serviciu sigur pentru unul la care nu va ști pentru cât timp va primi salariu.

„Am luat-o ca pe o șansă de a face altceva și de a da ceva înapoi comunității. Înainte lucram într-o clinică particulară. Aici sunt de două săptămâni încheiate. În principiu știam ce mă așteaptă pentru că am mai făcut voluntariat înainte, nu au fost surprize mari. Surprize au fost în momentul în care am descoperit că sunt copii de clasa a V-a sau a VI-a cu care trebuie să fac alfabet, cu care trebuie să buchisesc pentru că nu știu să citească, nu știu să socotească. Asta a fost marea surpriză, pentru că nu mă așteptam să fie chiar așa”, spune Marinela Ignat.

Dar femeia nu pare descurajată, din contră este decisă ca micuții aceștia care acum o mai mint că nu au teme, până la finalul anului să realizeze singuri cât de mult o să-i ajute implicarea.

„Eu cred că acest program este foarte important pentru ei. Din ce am văzut eu, ei în momentul în care ajung acasă de la școală fie se joacă, fie muncesc, nu-și fac teme și probabil că și de aceea au rămas atât de în urmă cu informația. Asta înseamnă că eu am mult de lucru aici pentru că am copii din clasa I și până în clasa a VI-a și atunci trebuie să încerc cu fiecare să fac câte ceva. Ceea ce-mi doresc eu este ca la finalul anului toți să fie responsabili, să vină să-mi spună că au teme de făcut și să le lucrăm împreună. Este important să-i fac să înțeleagă să-și facă temele nu pentru că este o obligativitate, ci pentru că îi ajută. Este important să le arat că trebuie să aibă un scop pe care să și-l urmeze”, mai spune psihopedagogul.

Povestește că nu este mereu singură. O elevă de liceu s-a oferit voluntară să vină o dată, de două ori pe săptămână câte o oră să o mai ajute. Mai este și o doamnă care și-a anunțat sprijinul, dar trebuie să-și stabilească un program.

„Acestea sunt lucruri extraordinare și ajutorul lor este prețios pentru mine. Mai am și câțiva prieteni care vor să se implice în activități cu cei mici. Mâine (n.r. 27 septembrie), de exemplu, am o surpriză pentru ei. Va veni un prieten care are un club de karate și va face ceva cu ei, să le prezinte acest sport. Asta îmi doresc. Poate nu o să reușesc chiar în fiecare săptămână, dar și o dată sau de două ori pe lună să vină cineva și să le deschidă orizonturile tot mi se pare foarte frumos. Să vadă că există și altceva și că pot face o mulțime de lucruri dacă vrei.”

Singurul regret al celor doi este că nu pot lua mai mulți copii, dar să schimbi 15 destine este lucru mare, cu atât mai mult cu cât vorbim despre copii care știu încă de mici ce este violența, munca și lipsa de afecțiune. Miracolul însă, are ca martor fericirea de pe chipul lor, pentru că acești copii știu încă să râdă.

Turnul Sfatului a adoptat primul copil
Redacția publicației Turnul Sfatului a adoptat la distanță unul din cei 15 copii. În urma unui contract de sponsorizare i-au fost plătite cheltuielile cu programul „Șura dă aripi” până la finalul acestui an școlar. Sperăm ca exemplul nostru să fie urmat, iar ceilalți 14 copii să-și găsească și ei îndrumători.

În cazul în care vor fi persoane care doresc să ajute în alte moduri la Șură este nevoie de jucării, rechizite, hăinuțe, încălțăminte și de orice credeți că ar putea ajuta.

Pentru donații în bani puteți folosi datele de mai jos.

Asociația Dia.Logos

CIF: 35724057

Cont lei RO51BTRLRONCRT0332170001

Cont euro RO98BTRLEURCRT0332170001

SWIFT: BTRLRO22

Banca Transilvania Sibiu

Parohia Ortodoxă Sibiu Gușterița

CIF: 6585044

Cont lei RO80BTRLRONCRT0585118901

Banca Transilvania Sibiu

Articol aparut in Turnul Sfatului

Articolul În Sibiul anului 2022 mai sunt copii de clasa a VI-a care nu știu să scrie sau să citească. Oferă-le o șansă în proiectul „Șura dă aripi” al părintelui Ioniță apare prima dată în Șura Culturală.

Rareș Cristian Uță, un sportiv de 24 de ani al BC CSU Sibiu, a profitat de o pauză de câteva zile pe care a avut-o de la meciuri și s-a implicat în comunitate. După ce a făcut cunoștință cu activitatea Șurii Culturale din Gușterița, a decis să devină voluntar.

Originar din Reghin, tânărul baschetbalist povestește că întotdeauna s-a implicat în comunitățile care l-au adoptat. Același lucru l-a făcut și acum, imediat ce a găsit un proiect care i-a ajuns rapid la suflet.

„Mereu am încercat să mă implic și să ajut cum pot comunitățile în care am trăit și care m-au primit mereu cu brațele deschise. Cred că sportivii români trebuie să fie mai implicați în societate și în comunitățile din care fac parte – chiar dacă pentru o perioadă poate scurtă – și să încercăm să fim niște exemple pozitive, în special pentru tineri”, spune Rareș Uță.

Despre Șura Culturală a aflat întâmplător, de la un prieten care predă cursuri de caval acolo. După o vizită în Gușterița, tânărul a știut că trebuie să se implice. „Am fost și eu săptămâna trecută la un asemenea curs am rămas uimit de munca pe care oamenii de acolo – în frunte cu preotul Alexandru Ioniță – o fac pentru comunitate, așa că atunci când am auzit că este nevoie de voluntari pentru diverse treburi gospodărești nu am ezitat sa merg – împreună cu prietena – și să dau o mână de ajutor. A fost o plăcere să pot fi de folos și cu siguranță voi mai merge de câte ori o să am posibilitatea și îi îndemn pe toți oamenii care sunt dornici să se implice să facă la fel”, povestește sportivul.

Rareș spune că își dorește să continue activitatea de voluntar la Șura Culturală, iar pe viitor și-ar dori inclusiv să organizeze activități relaționate cu sportul și în special cu baschetul. Baschetbalistul a fost felicitat și de echipa din care face parte, pentru exemplul pe care îl dă colegilor și celor din jur.

„Suntem așa mândri de implicarea lui în comunitatea care l-a adoptat. Toată ziua a robotit la lopată, a muncit pe brânci, cot la cot cu voluntarii! A sortat gunoiul, a mutat de colo-colo cărămizi, a curățat zona și a fost tare încântat de proiectul derulat la Șura din Gușterița! Dacă aveți timp liber și vă face plăcere, vă recomandăm cu drag proiectul acesta! De fapt, Rareș Uță îl recomandă”, se arată în postarea de pe pagina de Facebook a BC CSU Sibiu.

Rareș Uță are contact cu BC CSU Sibiu pentru sezonul 2021-2022. Înainte, a evoluat pentru BCM Pitești și U-BT Cluj-Napoca.

Articol aparut aici

Articolul Un baschetbalist de la BC CSU Sibiu voluntar la Sura apare prima dată în Șura Culturală.

Wann und wie entstand die Idee der Kulturscheune, und wie weit ist das Projekt seitdem gekommen?

Das geschah 2019 ganz einfach – aber um es besser zu erklären, muss ich mehr über die Anfänge meines Dienstes als Priester in der Gemeinde in Hammersdorf erzählen: 2017 ging der ehemalige Priester in Rente und mein Bischof schickte mich dorthin an seiner Stelle. Er kannte mich, weil ich als Kantor in der Kathedrale und ein Jahr lang als Bibliothekar an der orthodoxen Fakultät tätig war und 2015 einen Kinderchor gegründet hatte. Seiner Ansicht nach passte ich zu dieser Gemeinde, vor allem, weil auf dem dortigen Kirchhof eine alte Schule der vormaligen rumänischen Minderheit im sächsischen Hammersdorf stand. Die Schule wurde 1909 von Rumänen gebaut, aber schon 1949 von der kommunistischen Partei aufgelöst und geschlossen.

Leider stand das Gebäude auch nach der Wende leer und der Bischof dachte, es wäre höchste Zeit, dass jemand diese Schule wieder auf die Beine stellt. Das war also meine erste Aufgabe, und das Schulprojekt gelang rasch mithilfe meines Freundes und Kollegen Marius Tofan, denn wir wurden gemeinsam dorthin als Priester entsandt. 2019 konnten wir die Schule renovieren und als „Școala Andreiană“ – eine private Grundschule – anfangen. Damit hatten wir aber unsere Raumkapazitäten außerhalb des liturgischen Raumes ausgeschöpft, sodass wir nun in der Schule eine ganz klare Gruppe von Kindern hatten und für kulturelle, soziale oder Gemeinschaftsaktionen so gut wie kein Platz mehr war.

Die Kulturscheune ist eigentlich die Scheune des Pfarrhauses neben der Kirche und der Schule. Auch sie stand viele Jahrzehnte unbenutzt da, aber es war einfach ein Dach, das verfügbar war. Ich brauchte nicht lange, um das Projekt der Kulturscheune zu entwickeln. Die Schule blieb Schule oder wurde wieder Schule und die Scheune wurde zum Ort für alle anderen Veranstaltungen. Hier könnte ich hinzufügen, dass ich natürlich nicht bloß einen anderen Ort brauchte und fand, sondern ich wünschte mir sehr, dass die Gemeinde tatsächlich zur Gemeinde wird und dass dort nicht nur gelegentlich etwas angeboten wird.

Darum heißt das Motto der Kulturscheune „Baue eine Gemeinde auf!“ Einerseits wollte ich, dass die Gemeinde einen Gemeindesaal hat, einen gemeinsamen Ort für Treffen, Essen, Spielen, und andererseits wollte ich, dass dieser Ort auch Menschen außerhalb der Gemeinde willkommen heißt.

Welches ist das „Zielpublikum“ der Kulturscheune und welche sind die Schwerpunkte ihrer Tätigkeit?

Die orthodoxen Gemeinden funktionieren in Rumänien noch nach einem alten „geographischen“ Prinzip oder Jurisdiktion. Ich bin aber Priester in Hammersdorf und bin für das Ganze zuständig, egal ob inzwischen viele Gläubige anderer Konfessionen oder Ethnien auf demselben Gelände leben. Der Priester muss einfach seine Gemeinde gut kennenlernen und mit der Situation bestmöglich umgehen.

Die Bewohner von Hammersdorf kamen in den letzten vier Jahrzehnten aus allen Ecken des Landes, anstelle der Sachsen, und zogen in deren Häuser ein. Das ehemalige dörfliche und gemeinschaftliche Gefühl ging leider verloren. Die Zahl der Angehörigen der Roma-Minderheit ist in den letzten drei Jahrzehnten rasch gestiegen und steigt immer noch, sodass heute die getauften Kinder meiner Gemeinde ungefähr zu 80 Prozent Romafamilien angehören. Die große Herausforderung ist, Roma und Rumänen zusammenzubringen und zusammenzuhalten. Das ist sehr schwierig, vor allem wenn die Roma sehr arm sind, wie es in Hammersdorf der Fall ist.

Die Kulturscheune möchte ein inklusiver Raum werden, wo Roma und Rumänen und die wenigen Sachsen, die in Hammersdorf noch leben, zusammenkommen können. Das könnte als Schwerpunkt meiner Tätigkeit dort angesehen werden. Ein weiteres Ziel und Anliegen des Projektes wäre auch, ein reiches kulturelles Angebot für alle anzubieten. Die Scheune ist baulich noch nicht vollständig fertiggestellt, doch Keime dieser großen Wünsche sind schon da. Ich freue mich.

Mit welchen Herausforderungen setzen Sie sich in Ihrer Tätigkeit auseinander?

Die Zeit ist noch nicht so reif, dass ich viel über die Tätigkeit berichten kann, aber zu den Herausforderungen ist immer etwas zu sagen. Anfangs war natürlich das Geld die große Herausforderung. Ich wollte aus einer alten Scheune schnell ein schönes Gemeindezentrum machen, während die Gemeinde, die Pfarrei eigentlich ziemlich machtlos ist. Das geschah aber schon gut über Projekte, die ich geschrieben habe und über viele Kontakte außerhalb der Gemeinde. Inzwischen sind fast drei Jahre vergangen und ich freue mich über die gelungene Baustelle, bewundere, was die Baumeister und Bauarbeiter täglich schaffen, und stelle mir immer wieder Fragen zur anderen, spirituellen Baustelle, die ich vor mir habe.

Die Wände wurden doch so schnell anders, neues Dach, Fenster, Türen – die Gemeinde um die Kulturscheune lässt sich aber nicht so rasch aufbauen. Mit den Menschen habe ich, wie alle anderen Priester, große Schwierigkeiten. Bei uns Rumänen ist z. B. die Kultur des Ehrenamts nicht so bekannt, beliebt und manchmal nicht so möglich wie in Westeuropa.

Ich habe vier Jahre lang Erfahrungen im sozialen Bereich in Deutschland sammeln dürfen und dachte, es wird auch hier ähnlich laufen. Dem war aber nicht so und das ist meine größte Schwierigkeit. Damit bei uns eine Aktion oder ein Projekt entwickelt und dann in Gang gebracht werden kann, sind doppelt so viel Energie, Motivation und Arbeit nötig.

Das ist meine jüngste Schlussfolgerung. Ich dachte, dass es an Geld mangelt. Nein, das Geld ist da. Es mangelt an Vertrauen, Motivation, Zuverlässigkeit, Zielstrebigkeit, institutioneller Unterstützung, an der oben erwähnten Kultur des Ehrenamts, letztendlich an der Liebe für das Stück Welt, das uns anvertraut wurde. Meine Hauptaufgabe ist gleichzeitig einfach und komplex: Immer in jeder Hinsicht vorbildlich vorgehen und den Menschen unermüdlich Ansporn zu einem besseren und schöneren Leben geben. Das geschieht auf vielen Wegen und die Kulturscheune ist einer der wichtigsten.

Was sind einige besondere Projekte, die Sie bislang durchgeführt haben? Sollte hier ein besonderer Höhepunkt hervorgehoben werden?

Als Erstes fällt mir die schöne Kunstausstellung von vergangenem August ein. Das war eine schöne Zusammenarbeit mit dem Verein „Creativ Act“ in Hunedoara, wobei wir viele Künstler aus ganz Rumänien eingeladen haben, der Kulturscheune jeweils ein oder zwei Gemälde zu schenken, die wir dann in einer Ausstellung in der Scheune gezeigt haben. Es war so gedacht, dass die Besucher sich Gemälde aussuchen und mitnehmen und dafür an die Kulturscheune eine Spende für weitere Aktivitäten mit Kindern leisten. Viele Gemälde sind noch da und verschönern die verputzten Wände der Scheune.

Ein anderes Event war Tschechows Theaterstück „Der Heiratsantrag“ mit Schauspielern aus Bukarest im September. Dazu kamen über Hundert Personen aus der ganzen Stadt. Letzten Herbst feierten wir erstmals ein Erntedankfest. Das volle Wochenende mit vielen Workshops, Musikkonzert, Essen und vielen Besuchern trotz Pandemie war eine Freude. Bei diesem Anlass fand ich, unter anderem, den Spender, der für alle Fenster der Scheune aufkam.

Abgesehen von den punktuellen, für das breite Publikum gedachten Events haben wir eine regelmäßige tägliche Aktivität. Ich freue mich über den Instrumentenunterricht (Klarinette, Saxofon, Klavier), über Tanzen, Robotik, Kunst, Theater, Bogenschießen und andere. Bei all diesen Aktivitäten bemühe ich mich, Romakindern und vor allem ärmeren Kindern den Weg zu einer schönen Aktivität zu ermöglichen, indem ich Sponsoren suche, die z. B. ein Kind beim Klavierunterricht unterstützen. Das geht noch nicht so einfach und soll ausgebaut werden. Ich freue mich sehr über den Hermannstädter Internationalen Marathon, wo wir Romakinder mit einbeziehen konnten und wo wir etwas Geld für weitere Aktivitäten an der Schule erwirken konnten.

Gleichzeitig bemühe ich mich, die Gemeinde nach der Liturgie ab und zu in der Scheune zum gemeinsamen Essen zusammenzubringen.

Welche Projekte planen Sie für das laufende Jahr?

Heuer würde ich gerne eine neue Aktion entwickeln: Das Projekt heißt „Morro Nashu“ (Mein Taufpate). Das Hauptanliegen wäre, dass wir Beziehungen zwischen Romakindern und Rumänen schaffen. Romafamilien finden schwer einen Taufpaten außerhalb ihres sozialen Umfeldes. Ich würde gerne rumänische Familien ermutigen, jeweils ein Kind in der Romagemeinde einfach in die Stadt zu bringen, Pizza essen zu gehen, einen Film zu sehen, persönliche Gespräche zu führen und anderes. Die Hauptsache wäre, dass Romakinder mindestens zwei Mal im Monat ein soziales Leben wie die Rumänen genießen können.

Gleichzeitig sollte die Patenfamilie für den guten Ablauf in der Schule, für die nötige Kleidung und andere persönliche Nöte einer werdenden Person sorgen. So eine Familie könnte das Kind unterstützen, ein Instrument zu erlernen oder eine andere Aktivität in der Kulturscheune regelmäßig zu besuchen. Ein übergeordnetes Ziel wäre, dass wir eine Art After-School-Programm auf die Beine stellen.

Wie kann die Tätigkeit der Kulturscheune unterstützt werden, wie können das Privatpersonen oder öffentliche Einrichtungen tun?

Wir freuen uns über jede Unterstützung entweder über ehrenamtliche Arbeit oder finanzielle Hilfen. Das Projekt der Kulturscheune wurde in Hammersdorf mithilfe des Vereins Dia.Logos entwickelt, dessen Vorsitzender ich bin. Man kann eine Spende leisten (Asociația Dia.Logos RO51BTRLRONCRT0332170001; Parohia Ortodoxă Gușterița RO80BTRLRONCRT0585118901), oder man kann auch gerne vorbeikommen, sich alles vor Ort ansehen und im Gespräch mit mir entdecken, wo und wie man helfen könnte.

Ein großes Anliegen hätte ich noch: Dass wir uns leisten können, wenigstens noch eine Person als Projektmanager anzustellen, sodass wir unsere Aktivitäten weiter entwickeln und ausbreiten können. Gerne stehe ich zur Verfügung, falls jemand uns näher kennenlernen möchte.

Vielen Dank für das Gespräch!

Ausführliche Informationen über das Projekt der Kulturscheune sind unter suraculturala.ro oder auf facebook.com/SuraCulturalaGusterita einzusehen.

Articol aparut aici

Articolul Neuer Weg für das Gemeinwohl apare prima dată în Șura Culturală.

Citeste articolul aici

Articolul Șezătoare în memoria Luceafărului Mihai Eminescu la Șura Culturală Gușterița apare prima dată în Șura Culturală.

Articolul Șura Culturală în lista asociațiilor cu impact social apare prima dată în Șura Culturală.

Proiectul Șura Culturală Gușterița a fost gândit ca unul pentru copiii din comunitate. Șura Culturală se dorește a fi un adevărat „Palat al Copiilor” din cartierul Gușterița.

Dar Șura Culturală Gușterița nu se adresează doar copiilor. Acum în prag de sărbători la Șura Culturală Gușterița va fi o seară dedicată doar „seniorilor”, a celor trecuți de 50 de ani.

Miercuri, 8 decembrie preotul paroh Alexandru Ioniță, inițiatorul și sufletul Șurii Culturale îi așteaptă pe membrii comunității care au peste 50 de ani la o seară specială, de colinde și povești despre tradiții și obiceiuri de altădată.

„ Invităm membrii comunității noastre din Gușterița să repetăm colinde, să povestim despre tradiții și obiceiuri de altădată, să ne bucurăm împreună, la gura sobei, în Șura Culturală!

În seara aceasta așteptăm membrii cu vârsta de peste 50 de ani!” se arată într-o postare pe Facebook a preotului Alexandru Ioniță.

Întâlnirea seniorilor de Șura Culturală Gușterița va începe e la ora 18.00, iar participanții vor avea parte și de câteva surprize.

„ Șura Culturală nu este doar pentru copii, nicidecum! De aceea mâine seară primim doar 50+ Avem și un concert de colinde surpriză. Dar cei 50+ nu prea folosesc Facebook, așa că vă rugăm tot pe voi, cei 50– să le amintiți de invitația noastră” a mai spus preotul Alexandru Ioniță.

Citește articolul original aici

Articolul Șura Culturală Gușterița îi invită pe seniorii comunității la o seară tradițională de Crăciun apare prima dată în Șura Culturală.

Proiectul Șura Culturală Gușterița s-a dezvoltat în ultimul an, fiind cunoscut în prezent de aproape toți sibienii.

Șura Culturală Gușterița este în fapt șura casei parohiale de lângă biserica ortodoxă din cartier. Proiectul dorește să întruchipeze ceea ce în Germania se numește o Gemeindehaus (casa comunității) și chiar mai mult. Inițiatorul proiectului, preotul paroh Alexandru Ioniță spune că a fost impresionat de ceea ce a văzut în Germania, unde bisericile au pe lângă ele măcar o sală, unde se poate mânca împreună, toalete, minim de confort și strictul necesar pentru o viață socială de după liturghie. Și-a dorit ca în Șura din Gușterița să poată face la fel, duminica, iar în timpul săptămânii să funcționeze după modelul unui Palat al Copiilor.

Deja acolo se fac activități pentru toate vârstele, deși Șura nu este gata. Proiectul este bine cunoscut și apreciat în oraș pentru concerte, piese de teatru, ore de robotică, instrumente, dansuri, tir cu arcul, limbi străine, dar încă nu s-a reușit finalizarea lucrărilor. Tot ce s-a construit până acum a fost făcut cu sponsori și proiecte de finanțare la care au aplicat inițiatorii proiectului. Parohia, cu veniturile primite de la credincioși de abia își poate plăti propriile taxe.

După cum ne-a declarat preotul Alexandru Ioniță, tot ceea ce s-a făcut până acum la Șura Culturală s-a făcut fără un plan bine pus la punct și dezvoltat pe etape. Astfel, dacă cineva a donat de exemplu faianța necesară pentru băi, aceasta a rămas depozitată deoarece nu exista liantul pentru ea și nici mâna de lucru pentru montaj. Practic tot ce s-a obținut a venit prin donații și sponsorizări, dar fără a urma un fir logic al lucrărilor.

În prezent ar mai trebui amenajate toaletele, băile și bucătăria. Suma totală de care ar fi nevoie pentru aceste lucrări urgente, în contextul în care iarna este foarte aproape, se ridică la aproximativ 5000 de Euro.

Mai mult, preotul Alexandru Ioniță spune că se gândește și la ce se va întâmpla cu Șura Culturală după finalizarea tuturor lucrărilor. El spune că are în proiect angajarea chiar și part-time a unui manager care să administreze activitățile care se vor desfășura aici cu cei mici. Dar pentru asta este nevoie să găsească finanțarea pentru plata salariului acelui manager. Preotul Alexandru Ioniță spune că prin voluntariat se pot face foarte multe lucruri bune, dar acestea sunt în general punctuale și este nevoie și de specialiști care să se ocupe de proiectul Șurii Culturale.

Pentru ca proiectul să continue în condiții bune este mare nevoie acum de ajutorul comunității. Astfel cei care vor să contribuie cu bani la acest proiect pot face donații în lei sau euro în conturile:

Cont lei RO80BTRLRONCRT0585118901

Contul este deschis la Banca Transilvania.

Citeste articolul original aici

Articolul Șura Culturală Gușterița are nevoie de ajutorul nostru apare prima dată în Șura Culturală.

Șura Culturală este proiectul transformării unei șuri vechi din cartierul sibian Gușterița într-un mic „palat al copiilor”. Sala multifuncțională, o bucătărie, o baie, două ateliere de lucru, vor sta gratuit la dispoziția acestei comunități cu foarte multe cazuri sociale și multiple lipsuri. Cu sprijinul multor donatori, Șura este aproape finalizată. 

Începând cu anul 2020, zeci de copii ne-au trecut pragul la ateliere diverse (robotică, sport, muzică și pictură).

Ce ne propunem să facem în continuare?

În 2 octombrie 2021 la va avea loc Maratonul Internațional Sibiu. În cadrul acestui eveniment ONG-uri și grupuri de iniţiativă propun proiecte, iar alergătorii care doresc să se înscrie pot să aleagă un proiect pe care îl susțin prin taxa de participare și prin mobilizarea unui cerc de susținători care împărtășesc aceeaşi dorință.

Proiectul nostru se intitulează „Șura Culturală Gușterița – un spațiu incluziv”.  În Gușterița există un număr mare de familii foarte sărace, private de cele mai de bază drepturi, aflate adesea în situații limită. Fără posibilități materiale și locuind într-un cartier mărginaș, un adevărat slum, copiii acestor familii nu au acces la activități care să-i ajute să-și descopere talentul, să le dezvolte anumite deprinderi sănătoase, care să le faciliteze ulterior integrarea în colectivități, să-i  ajute să viseze la un viitor mai bun, să le dezvolte încrederea în propriile calități. Proiectul Șurii Culturale dorește să fie un spațiu al incluziunii, în care se va oferi timp, spațiu, contexte și oameni potriviți pentru facilitarea coeziunii sociale.

În 2022 ne dorim să organizăm evenimente și ateliere care să implice copii din comunitatea defavorizată din Gușterița, cu scopul de a crea punți de comunicare și contexte de lucru în comun. Evenimentele și atelierele vor avea următoarele teme: terapie prin artă, educație pentru sănătate, educație civică.

Grupul țintă și beneficiarii direcți și indirecți ai proiectului:

• Copiii familiilor din comunitatea Gușterița,
• Membrii comunității din Gușterița,
• Adolescente aflate în grupa în situații de risc
• Membrii comunității sibiene.

Ne-am propus ca în cadrul maratonului să strângem 20.000 RON pentru a susține proiectul „Șura Culturală Gușterița – un spațiu incluziv”.

Cum puteți da șanse la educație copiilor defavorizați în cadrul proiectului nostru?

Pasul 1: Accesați pagina web a Maratonului Internațional Sibiu alocată proiectului Șurii Culturale Gușterița, aici.

Pasul 2: Alegeți să susțineți unul dintre alegătorii pentru proiect.

Exemplu: Samuel Șarkezi, beneficiar al atelierelor de la Șură, și-a propus să strângă 300 de lei. La fel și Constantin Andra.

Pasul 3: Completați informațiile solicitate de organizatori

Pasul 4:  Efectuați o donație.

Pasul 5: Motivați un sponsor să sprijine proiectul nostru.

Vezi articolul original aici:

Sibiu: Șura Culturală Gușterița vă invită să susțineți proiectele social-educative adresate comunității rome la Maratonul Internațional Sibiu din 2 octombrie 2021

Articolul Sibiu: Șura Culturală Gușterița vă invită să susțineți proiectele social-educative adresate comunității rome la Maratonul Internațional Sibiu din 2 octombrie 2021 apare prima dată în Șura Culturală.

Proiectul actual urmărește în mod special incluziunea socială. În 2022 ne dorim să organizăm evenimente și ateliere care să implice copii din comunitatea defavorizată din Gușterița, cu scopul de a crea punți de comunicare și contexte de lucru în comun. Evenimentele și atelierele vor avea următoarele teme: terapie prin artă, educație pentru sănătate, educație civică.

Şura Culturală, proiect iniţiat acum doi ani, este mai mult decât simpla reamenajare a unei vechi şuri într-un centru de activităţi. Este „motorul” care transformă un cartier foarte pestriț din punct de vedere social într-o comunitate incluzivă, unde poate să aibă loc un dialog interetnic și intercultural.

În Gușterița există o comunitate mare de romi. E vorba de familii foarte sărace, private de cele mai de bază drepturi, aflate adesea în situații limită. Fără posibilități materiale și locuind într- un cartier mărginaș, un adevărat slum, copiii acestor familii nu au acces la activități care să-i ajute să-și descopere talentul, să le dezvolte anumite deprinderi sănătoase, care să le faciliteze ulterior integrarea în colectivități, să-i ajute să viseze la un viitor mai bun, să le dezvolte încrederea în propriile calități. Proiectul Șura Culturală dorește să fie un spațiu al incluziunii, în care se va oferi timp, spațiu, contexte și oameni potriviți pentru facilitarea coeziunii sociale.

Afla mai multe despre proiect si susține-ne aici

https://maratonsibiu.ro/sura-culturala-gusterita-un-spatiu-incluziv-18925/

Articolul Participare Maratonul International Sibiu cu Proiectul Șura Culturală Gușterița: spațiu incluziv apare prima dată în Șura Culturală.